A Fost Odată

Imaginează-ți un cerc larg de feciori îmbrăcați în cămăși albe, strânse la mijloc cu brâie colorate din lână, pălării împodobite cu pene de păun sau ciucuri și cizme negre lucioase. Se aud tropote pe podea, bătăi de palmă și strigături. Așa începe Jocul Fecioresc, un dans tradițional bărbătesc transmis din tată-n fiu în satele din Transilvania, jucat împreună de români, maghiari și rromi. Pentru valoarea sa culturală, UNESCO a inclus Jocul Fecioresc din România în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității în anul 2015.

Există locuri în care timpul nu se grăbește. În satele din Oltenia, cu câteva zile înainte de Rusalii, o tradiție misterioasă prinde viață - Călușul, unul dintre cele mai spectaculoase și vechi ritualuri românești. Numele său vine de la „căluș", partea de lemn a căpăstrului calului. Recunoscut de UNESCO în 2008 ca element din patrimoniul cultural imaterial al umanității, Călușul este mai mult decât un dans: este un ritual care asigură protecția împotriva spiritelor rele. Tineri neînsurați, îmbrăcați în costume albe și cu clopoței la glezne, colindă în număr impar satele și joacă în cercuri sacre pentru a ține ielele, spiritele rele departe și pentru a aduce binecuvântare gospodăriilor.

Scoarța nu este doar un covor țesut la război, ci o poveste spusă fără cuvinte. În satele din România, femeile au țesut scoarțe timp de sute de ani, folosind lână, fibre vegetale și multă răbdare. Fiecare linie, culoare sau formă a decorului are o semnificație: spiralele, Pomul Vieții, păsările, râurile sau brazda arată cum vedeau femeile lumea din jurul lor. De aceea, scoarțele sunt considerate adevărate opere de artă populară. În anul 2016, tehnica tradițională de țesere a scoarței românești a fost inclusă de UNESCO în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității - o recunoaștere a valorii acestui meșteșug și o promisiune că el trebuie protejat și dus mai departe.

Știi senzația aceea plăcută pe care o ai când ajungi într-o pădure sau la marginea unui oraș mare? Pare că e mai... răcoare și părinții îți spun că ați ajuns la aer curat. Ei bine, pentru a putea respira, e important ca aerul din jurul nostru să fie curat. O parte din poluarea aerului are legătură cu diverse cauze naturale, cum ar fi praful, însă oamenii sunt primii vinovați din cauza industriei și a vehiculelor. De exemplu, fabricile afectează mediul prin arderea substanțelor și evaporarea fumului în aer.

A fost odată ca niciodată, într-o căsuță mică de la marginea pădurii, un cuplu de oameni simpli și buni, care își doreau din tot sufletul un copil. În fiecare zi se rugau: — Să fie chiar și cât un deget, numai copil să fie! Și, ca prin minune, dorința li s-a împlinit. Li s-a născut un băiețel, mic, mic de tot — nici cât degetul unui om mare. Așa că i-au pus numele… Tom Degețel. Deși era mic, Tom era isteț și curajos. Nu se temea de nimic și își dorea, mai presus de toate, să-și ajute părinții și să vadă lumea.

A fost odată, departe, într-un colț tainic al oceanului, un regat de lumină și coral, locuit de sirene cu glasuri vrăjite și ființe ale adâncurilor, purtate de curenți ca de vis. Peste aceste ape domnea Regele Triton, puternic și mândru, stăpânul mărilor. Dintre toate fiicele sale, cea mai mică era Ariel — visătoare, curajoasă, cu păr roșu ca apusul și ochi curioși ca zarea. Dar Ariel era altfel. În timp ce surorile ei erau mulțumite cu viața din adâncuri și seratele muzicale ale palatului, ea visa la lumea de deasupra: la oameni, la cer, la pașii care ating pământul.

Într-o vilă impunătoare dintr-un colț liniștit al Parisului, cu obloane verzi și pereți îmbrăcați în iedera verii, locuiește Madame Adelaide Bonfamille. Este o doamnă rafinată, trecută prin viață cu grație, care își petrece zilele alături de patru pisici adorabile.